Lacrimi.

Lacrimi. Un cuvânt atât de simplu, dar atât de cunoscut şi trăit de noi ( majoritatea fiind fete ). Lacrimile sunt mai mult decât apa adunată în canalul lacrimal ( denumirea biologică ), sunt sentimentele noastre, de la cele mai fericite până la cele mai dureroase. Este imposibil ca o fată să nu fi vărsat lacrimi, să nu fi plâns după cineva sau din cauza unui anumit lucru.
  Fetele plâng după băieţii, dar restul de ce plâng ? Doar pentru a vârsa lacrimi ? Plâng, cu lacrimi pline de durere, doar pentru că au greşit. Sunt singure, într-un colţ de cameră şi nimeni nu vine la ele, nimeni nu le oferă umărul. Eşti doar tu, şi lacrimile tale. Câteodată mă întreb de ce D-zeu mă lasă să trăiesc în aceste lucruri, în aceste dureri.  De ce nu poate să mă cureţe cu un burete de pe pământ ? Îi place chiar atât de mult să mă vadă suferind ? Este chiar aşa de sadic ? Dacă vrea aşa de mult să îmi continui viata, de ce nu o face ( cât de puţin ) mai uşoară ? Niciodată nu am găsit răspunsul la aceste întrebări, este posibil să nu le găsesc niciodată.
 Aceste lacrimi sunt vărsate pentru viaţa mea, suferinţele mele. Ciudată, nebună, crizată, satanistă, poate aşa mă văd alţi dar eu simt nevoia unei persoane lânga mine. Vreau să am un umăr pe care să pot plânge, să ştiu că sunt o fiinţa umană doar primind dragoste.... Sau prieteni.
 Prieteni sunt cei care vor fi cu tine mereu, la lacrimi, la râsete, la frig, la cald, la prânz, la şcoală. Oricunde te-ai duce ai să fi înconjurat de prieteni, unii care te iubesc, alţii care te urăsc. Chiar dacă nu eşti iubită, încearcă să accepţi că şi prietenii sunt buni, şi ei îţî oferă dragoste, poate una mai puternică decât poate să-ţi dea un iubit. O dragoste frăţească.

Cu sinceritate,

E.